Ulmeni

Ulmeni este un oraș situat în partea de sud-vest a județului Maramureș, în zona istorică și culturală numită „Țara Chioarului”, pe malul stâng al râului Someș, la granița cu județul Sălaj. Declarat oraș la 7 aprilie 2004, Ulmeni administrează localitatea componentă Tohat și satele Arduzel, Chelința, Mânău, Someș-Uileac, Țicău și Vicea, fiind primul oraș pe care râul Someș îl străbate pe teritoriul județului Maramureș. Cu o populație de peste 7.000 de locuitori și o economie bazată pe agricultură, prelucrarea lemnului și mică industrie, Ulmeni reprezintă un important nod rutier și feroviar în această parte a regiunii Nord-Vest.

Date Geografice

Județ	Maramureș
Coordonate	47°27′56″ latitudine nordică, 23°18′01″ longitudine estică
Altitudine	cca. 164–171 m
Suprafață	81,5 km² (din care 9,4 km² intravilan)
Populație	cca. 7.150–7.500 locuitori (cu localitățile aparținătoare)
Densitate	cca. 798 loc./km²
Cod poștal	437355
Fus orar	UTC+2 (ora Europei de Est), UTC+3 vara
Prefix telefonic	0262
Vecinătăți	comunele Mireșu Mare, Ardusat și Valea Chioarului (Maramureș), precum și localități din județele Sălaj (Cehu Silvaniei, Benesat) și Satu Mare
Distanță față de Baia Mare	cca. 34–45 km

Relief

Orașul Ulmeni se află în extremitatea de sud-vest a Depresiunii Baia Mare, la contactul acesteia cu Dealurile Sălajului, Masivul Dealul Mare-Țicău și Piemontul Iadărei. Relieful este predominant deluros, cu altitudini moderate, fragmentat de văi largi și terase, condiții favorabile agriculturii și așezărilor umane. În arealul satului Țicău se ridică masivul Măgura Prisaca (numit și Țicău sau Dealu Mare), un horst cristalin cu înălțimea maximă de 626 m, acoperit de păduri de fag și gorun.

În partea de sud-vest a acestui masiv, râul Someș a săpat un impresionant defileu epigenetic, cunoscut sub numele de Strâmtorile Țicăului, desfășurat între satul Benesat (județul Sălaj) și satul Țicău, aparținător orașului Ulmeni.

Climă

Clima orașului Ulmeni este una temperat-continentală, de tip continental umed (conform clasificării Köppen, Dfb), cu ierni relativ reci și veri calde. Poziția la contactul dintre depresiune și zona deluroasă înconjurătoare determină variații moderate de temperatură și un regim de precipitații echilibrat, favorabil culturilor de cereale, cartofi și pomicole din zonă.

Populație și demografie

An recensământ	Populație (oraș și localități aparținătoare)
2011	7.270 locuitori
2019 (estimare)	cca. 7.500 locuitori
Recent	cca. 7.150 locuitori

Din punct de vedere etnic, populația orașului este alcătuită din români (cca. 52%), maghiari (cca. 23%) și romi (cca. 22%), alături de alte etnii minoritare. Confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși, existând comunități semnificative de reformați și penticostali, precum și minorități de martori ai lui Iehova, baptiști, romano-catolici, greco-catolici și adventiști. Locuitorii orașului sunt numiți popular „ulmeneni” (sau, în varianta veche, „șulmeneni”), iar porecla lor tradițională este „pișcari”.

Istorie

Prima atestare documentară a localității Ulmeni datează din anul 1405, când apare cu numele de Silelmed sau Sylelmed, într-o scrisoare a regelui Ungariei Sigismund de Luxemburg, adresată Conventului Leles din Slovacia. De-a lungul secolelor, localitatea a fost consemnată sub diverse forme – Sulimediu (1765, în Evanghelia tipărită la Blaj), Silimegy, Șilimeghiu – nume care s-ar lega etimologic de un vechi toponim maghiar referitor la ulmi. Denumirea actuală, Ulmeni, a fost adoptată în 1926, însă mulți localnici mai vârstnici continuă și astăzi să folosească denumirea veche. Satele care astăzi aparțin orașului sunt, la rândul lor, așezări vechi: Arduzel este atestat din 1334, Someș-Uileac din 1383, Vicea din 1387, Chelința și Mânău din 1423, Tohat din 1424 și Țicău din 1543.

Un moment dramatic al istoriei zonei a fost Dictatul de la Viena din 30 august 1940, prin care partea de nord-vest a Transilvaniei, inclusiv Ulmeni, a fost cedată de Germania nazistă și Italia fascistă Ungariei horthyste; teritoriul a fost eliberat în octombrie 1944 de trupele armatei române. Comuna Ulmeni a fost declarată oraș la 7 aprilie 2004, având în subordine administrativă satele Arduzel, Chelința, Mânău, Someș-Uileac, Țicău și Vicea, precum și localitatea componentă Tohat.

De-a lungul timpului, în zonă s-au dezvoltat activități precum topitoria de in și cânepă (activă până în 1998), fabrica de blugi (inaugurată în 1998), exploatările de balast, prelucrarea lemnului și morăritul, alături de agricultură și pomicultură.

Obiective turistice

Strâmtorile Țicăului (Defileul Someșului)

Situat la limita dintre județele Maramureș și Sălaj, acest defileu epigenetic săpat de râul Someș prin masivul Măgura Prisaca reprezintă principalul obiectiv natural al zonei, oferind peisaje spectaculoase de chei și văi înguste, mărginite de păduri de fag și gorun.

Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”

Monument istoric datând din 1720, această biserică a fost demontată la finalul secolului al XIX-lea din satul Șomcuta Mare și reasamblată în 1895 în Ulmeni, pe cheltuiala lui Covaciu Masteiu. Este unul dintre cele mai valoroase monumente de arhitectură populară din zonă.

Biserica ortodoxă cu triplu hram „Sfânta Treime”

Construită între 1998 și 2005 și pictată în frescă de Marcel Pop între 2010 și 2015, biserica a fost sfințită la 8 mai 2016 și poartă triplul hram „Sfânta Treime”, „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” și „Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureș”.

Casa memorială Petre Dulfu

Aflată în localitatea componentă Tohat, casa memorială și monumentul dedicat scriitorului Petre Dulfu (dezvelit în 1930) constituie un punct de reper cultural pentru vizitatorii interesați de istoria literară a zonei.

Izvorul de apă minerală „Borcutul din parc”

Resursă naturală locală, acest izvor de apă minerală este o atracție apreciată de locuitori și vizitatori deopotrivă, aflat într-un cadru de parc din oraș.

Personalități

Petre Dulfu (1856, Tohat – 1953, București) a fost un cunoscut scriitor român, autor al povestirilor „Gruia lui Novac” (1894) și „Isprăvile lui Păcală” (1913), originar din localitatea componentă Tohat, unde astăzi îi este dedicată o casă memorială.

Florian (Florin) Ulmeanu (1903–1973) a fost medic militar și profesor universitar doctor docent, considerat precursor al medicinei sportive din România; Liceul Tehnologic din Ulmeni îi poartă numele.

Emil Gavriș (1915, Chelința – 1989, București) a fost un apreciat interpret de muzică populară, originar din satul Chelința, unde Căminul Cultural îi poartă astăzi numele.

Florica Bud (n. 1957) este o scriitoare (prozatoare și eseistă) originară din Ulmeni, membră a Uniunii Scriitorilor, autoare a volumelor „Iubire, sunt un obiect nezburător” (1992), „Bărbatul care mi-a ucis sufletul într-o joi” (2005) și „Crucificat între paranteze” (2010).

Radu Ulmeanu (n. 1946) este poet și editor originar din Ulmeni.

Viorel Mureșan (n. 1953) este scriitor originar din satul Vicea, aparținător orașului Ulmeni.

Distanța Ulmeni, Maramureș - Nauru (Nauru)

Indicații rutiere Ulmeni, Maramureș - Nauru